MȚR, un loc al țăranului și-al intelectualului deopotrivă
Poate în nici o altă clădire nu mai sunt împletite atât de măiastru stilurile diferite ale arhitecturii specific moldovenești, respectiv muntenești.
Ideea Muzeului i-a venit prima oară lui Titu Maiorescu la sfârșitul secolului XIX, dar actele au fost semnate abia la începutul secolului XX, de către Carol I al României.
Începerea construcției superbei clădiri, după un proiect care i-a fost încredințat reputatului arhitect Nicolae Ghica-Budești, se confundă în bună măsură cu începerea drumului României Mari. Lucrarea a fost terminată abia în 1941. Văzând-o gata în sfârșit, ctitorul ei, directorul Muzeului, Alexandru Tzigara-Samurcaș, a spus că ”este un palat al artei pământene”.
Arhitectul care a dat Bucureștiului neprețuita
Doar un mai târziu, la putere veneau comuniștii și proaspătul sediu al MȚR este redenumit în ”Muzeul Lenin-Stalin”, după care, ceva mai târziu, în ”Muzeul Partidului Comunist Român”.
Abia în 1990 Andrei Pleșu semnează ordinul de ministru prin care se reînființează Muzeul Țăranului Român, sub directoratul lui Horia Bernea, în aceeași clădire.
Indiferent de cine a stăpânit peste el în istoria-i din ultima sută de ani, Muzeul Țăranului Român a adăpostit mereu mii de obiecte de artă prețioase, care vorbesc ele însele despre istoria unui popor.
Astăzi, se estimează că MȚR adăpostește peste 90.000 de piese, colecția de ceramică (circa 18.000 de bucăți) fiind una dintre cele mai importante de acest gen din lume.
Muzeul adăpostește și 20.000 de costume populare tradiționale din toate zonele țării și este o zonă foarte apreciată de elita bucureșteană pentru evenimentele culturale desfășurate acolo, semn că țăranul și intelectualul și-au dat mâna, în centrul Bucureștiului, peste oraș și peste istorie.
Material realizat în cadrul „București-Centenar”- Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația